luni, 9 mai 2011

Capitolul 1- Cum ne-am intalnit si cum... NU ne-am placut


-Doamna! Sunteti constienta ca incalcati o propietate particulara?
Pleoapele Bellei fluturara la auzul unei voci iritate. Soarele ii stralucea in fata si putea doar sa ghiceasca silueta unui barbat inalt care tinea haturile unui cal urias.
Se ridica in pricioare impleticindu-se, ignorand durerea in timp ce isi dadea la o parte suvitele de par cazute pe fata.
-Slava Domnului ca m-ati gasit! Exclama ea cu usurare. Am avut un accident noaptea trecuta si am cazut pe povarnis incercand sa gasesc ajutor.
El isi scoase palaria cu boruri largi si o batu de picior ca si cum n-ar fi avut rabdarea s-o asculte. Atitudinea lui o facu sa se simta obligate sa-si exprime din nou recunostinta.
-Nici nu va pot spune cat de usurata ma simt ca m-ati gasit. Poate ca ati putea sa ma indrumati spre autostrada? As putea gasi ajutor acolo.
O facea nervoasa cum statea acolo holbandu-se la ea in felul acela. De ce nu spunea nimic?
Luandu-si calul cu el, veni mai aproape in umbra copacilor si Bella putu sa vada ca era mult mai inalt decat crezuse si bine imbracat, cu pantaloni inchisi la culoare varati in cizme de calorie si o camasa alba, descheiata la gat. Cuprinse toate acestea cu privirea in cateva secunde si rezista impulsului de a-si scutura pamantul care I se prinsese de blugi. Avea motive serioase sa arate groaznic, dupa noaptea pe care o avusese.
Cand el vorbi in sfarsit, vocea profunda, puternica o surprinse atat de tare incat tresari ca un pisoi speriat.
-Din intamplare, va aflati pe plantatia familiei Cullen, domnisoara…
-Oh, imi pare rau. Numele meu este Bella Swan. Uitati ce e, imi pare rau daca credeti ca v-am incalcat propietatea, dar pot sa va asigur ca…
-Asa cum spuneam, domnisoara Swan, o intrerupse el nepoliticos, va aflati la Briarfawn, plantatia familiei mele, si nu exista nici o autostrada de care vorbiti, doar un drum ingust rareori folosit. Sunteti sigura ca nu ati calatorit cu barca si ati pierdut cursa de intoarcere pentru a pune in aplicare o farsa copilareasca?
Bella se multumi sa-l priveasca timp de cateva secunde, incercand sa-si dea seam ace spunea.
-Barca? V-am spus ca am avut un accident. Si ce vreti sa spuneti cu farsa copilareasca?
De accord, incalcase propietatea, dar barbatul acela era in mod cert obtuz, sar putin sarit de pe fix. De cate ori trebuia sa-I explice?
-Haide, domnisoara Swan, amandoi stim ca de ieri seara asteptam sa vina noul meu supraveghetor, recomandat de Jasper, desigur, si el te-a angajat sa apari in locul acestuia. Dupa accidental dumitale imi dau seama ca nu esti din zona, asa ca te-ai ratacit si ai pierdut barca la intoarcere. Nu te teme, n-am sa-I spun lui Jasper ca misiunea dumitale a esuat. De fapt, semnificatia intamplarii ar fi destul de amuzanta in alte conditii.
Uluita, Bella se holba la el ingaimand:
-Esti nebun? Cum poti sa crezi ca m-as da drept… drept supraveghetorul dumitale? Nu cunosc niciun Jasper si n-am auzit niciodata de plantatia Briarfawn. Tot ce vrea e sa plec de aici sis a gasesc drumul inapoi spre New Orleans.
Se simti brusc coplesita de presimtiri rele privindu-l cum leaga haturile calului sau negru de un copac. In timp ce se indrepta spre ea, ochii lui care aveau o nuanta uimitoare de verde se intunecara usor, contrastand puternic cu fata palida si parul in nuante de aramiu.
-Daca as fi in locul dumneavoastra, n-as vorbi cu atata usurinta despre alienare mintala, avand in vedere felul in care arati, spuse apropiindu-se de ea.
Putea sa vada un muschi zbatandu-se pe maxilarul lui ca si cum s-ar fi luptat sa se controleze si simti fiori pe piele, instinctual spunandu-i ca era ceva in neregula cu acel om. Putea fi oare nebun de-a binelea? Absurd era, cu siguranta. Afectarea lui era deplasata si modul de a vorbi prea formal. Poate ca familia lui il tinea acolo, la tara, departe de oameni, ca sa nu poata face rau nimanui. Cu norocul ei in ultima vreme, orice era posibil… si acum il enervase.
-Uite ce e, nu vreau sa creez problem. Imi cer scuze din nou pentru ca ma aflu pe propietatea dumitale, dar cred ca acum, fiind ziua, imi pot gasi drumul singura.
Intorcandu-I spatele, privi povarnisul din fata ei. Curios, dupa felul in care cazuse ar fi crezut ca e mai inalt. Si unde era copacul pe care-l lovise noaptea trecuta? Confuza dar hotarata sa scape de strainul ostil, Bella incepu sa se catere pep anta mica, cutremurandu-se cand glezna ii zvacni la unison cu capul. Era obligate sa-si taraie piciorul dupa ea, facandu-I mersul sa semene cu al unui mosneag care suferise un preinfarct, poate chiar mai mult… Se simtea mica si penibila, dar trebuia sa-si mentina fermitatea. Ce mai conta? Intreaga intalnire era oricum o comedie a erorilor. Supraveghetorul lui! Probabil ca era o poanta bun ape undeva prin povestea asta. Poate ca dup ace va fi in siguranta cu sora ei va putea sa o gaseasca.
-Asteapta!
Strigase la ea cu o voce puternica ce parea sa clatine tufisurile din jur.
Bella simti cum adrenalina incepe sa-I alerge prin vene si o rupse la fuga schiopatand cand auzi ca porneste in urmarirea ei. Incerca disperata sa ajunga in varf, cu singurul gand de a scapa de barbatul dezechilibrat mintal oe care il considera o amenintare.
Aproape de varf, privy in cealalta parte a crestei si incremeni. Apa! Ce?... In fata ei era un rau malos. Unde era masina ei? Sau macar autostrada?
Il auzi strigand dupa ea si cauta innebunita un mijloc de scapare, dar era blocata intre raul sin fata ei si barbatul din spate.
Incepand sa intre in panica, decise repede ca apa era unica ei obtiune. Ezita o fractiune de secunda prea mult si simti o stransoare de otel pe brat. Apoi se intampla ceva mai ingrozitor chiar decat strainul amenintator.Ultimele ei ganduri fura despre Rosalie si copilul pe care nu-l va mai vedea niciodata, si vederea I se intuneca, de parca ar fi intrat intr-un tunel mininatural, iar pamantul ii veni in intampinare.
-Doamne Sfinte! Edward abia reusi sa impiedice femeia sa se loveasca la cap cand se lasa moale in fata lui. Obiceiul acesta al femeilor sa lesine cand erau in incurcatura era afurisit de separator. Cuprinzand straina in brate, o privy si parul ei aluneca dezvelindu-I fata. Judecand dupa cum arata vanataia de pe tampla, care se umflase cat un ou, probabil ca spusese adevarul despre accident. Atent la piciorul pe care ea il protejase, o ridica grijuliu si, multumind in gand pentru statura lui, incepu sa coboare incet.
Dupa ce o aseza pe pamantul moale de la umbra copacilor, o parasi pentru a lua bidonul cu apa agatat in sa. Isi inmuie batista de in in lichidul rece si ingenunche langa ea ca sa-i stearga fata. Privind cu atentie femeia din fata lui, isi dadu seama ca odata ce fata ii fusese curatata de noroi, era aproape draguta. Pielea care se inrosise de furie cu cateva minute in urma era acum palida, iar parul moale, saten, caruia soarele ii dadea straluciri aramii si rosiatice, incadra trasaturi delicate. Privirea insistenta cobora pe trupul ei si il surspunse sa-i observ e formele generoase.
Mustrandu-se cand simti reactia familiara ceva mai jos de curea, Edward se ridica brusc si incepu sa se plimbe pe langa ea.
-Naiba sa-l ia pe Jasper si farsele lui!
Asta mersese prea departe, se gandi cu manie crescanda. Nu numai ca fata era ranita, dar el pierduse din timpul pretios pentru angajarea unui supraveghetor pe plantatie. Se hotarase in sfarsit sa se insoare cu Tanya Danali, verisoara celui mai bun prieten al sau. Nu ac ar fi iubit-o, dar o intelegea. Stia ca are nevoie de o mana puternica sa-i stapaneasca firea egoista, dar isi putea permite sa fie indulgent cat timp ea ii daruia fiul si mostenitorul pe care il vroia.
Cu gandul inca la blonda, infloritoarea Tanya, se opri si privi femeia de la picioarele lui.
De felul asta de belea nu avea nevoie. Aplecandu-se, ii sterse fata din nou cu apa rece, trecand usor panza peste pometi si peste fruntea neteda. Ii studie inconstient buzele, observand cat de bine proportionate si conturate erau- pline, rumene si usor intredeschise. Apoi, nebuneste, fara sa se gandeasca si actionand dupa instinct, isi inclina capul si, cedand tentatiei, le saruta usor.
Pleoapele fragile umbrite de gene lungi, intunecate se deschisera brusc si ochii de culoarea ciocolatei il tintuira.
-Cine esti?
Bella isi simti fiecare particica a corpului ca batuta inainte de atingerea usoara a buzelor pe ale ei. Era atat de placut, de pln de caldura incat ii paru rau cand sarutul se termina. Incerca sa-l simta din nou, dar nu reusi; deschise ochii si se descoperi tintuita de alti ochi, cei mai verzi pe care ii vazuse. Chipul din fata ei era incontestabil frumos. Buzele intredeschise intr-un inceput de zambet amuzat lasat sa se vada dintii albi; vazu si gropita vaga din barbie. Gene pe care o femeie le-ar invidia ii margineau pleoapele si o suvita razleata de par saten inchis cadea pe fruntea care, in mod surprinzator, parea inteligenta.
O privi ridicand din spranceana si spuse incet:
-Edward Cullen la dispozitia dumneavoastra, doamna. Acum, data te poti ridica, poate vom reusi sa ne ocupam de vanataia aceea de la tampla.
Mana Bellei se ridica spre tampla. Simtind umflatura tare, inspira brusc de durere si incerca sa se ridice. Ii intinse o mana lipsita de inele sa o ajute, iar ea accepta, oricat de mult detesta s-o faca, neavand alt mod de a ajunge in picioare. Privirile li se intalnira o clipa si ea simti ca roseste, amintindu-si senzatia traita cand o sarutase.
-Trebuie sa-mi cer scuze, rase strainul incet. A fost incorect din partea mea sa profit de dumneata in starea in care erai.
Doamne Sfinte, parca ii citea gandurile. Stanjenita de idee, trecu peste scuzele lui si declara:
-Vreau doar sa imi contactez familia in New Orleans.
Se ridica si cand incerca sa-si lase greutatea corpului pe picior i se taie respiratia.
-Se pare ca ti-ai luxat glezna. Uite, srpijina-te de mine pana cand ajungem la Raven.
Arata spre calul urias care astepta rabdator.
Bratul lui ii inconjura talia. Ea observa cat de inalt si de bine proportionat era. Diferenta de statura facea scurta plimbare penibila. Dupa cativa metri, el se opri cu o injuratura si Bella se trezi ca aluneca brusc in bratele lui.
-Pare mult mai usor sa te duc in brate, mormai el, si Bella se vazu obligata sa-si puna bratele dupa gatul lui. Nimeni nu o purtase vreodata in brate cu atata usurinta.
Cand ajunsera langa cal, o aseza alaturi si o privi in fata.
-Crezi ca poti sta in picioare daca te rezemi de el?
Bella aproba, se prinse cu mana de saua din piele si-l privi cum isi ridica palaria, si-o pune in cap si revine in fata ei.
-Stii sa calaresti?
-Ma tem ca n-am invatat niciodata.
-Nu conteaza.
Nerabdator, o ridica din nou fara sa o intrebe si o aseza pe spatele calului urias.
-Raven ne poate duce pe amandoi, declara el si se arunca pe sa in spatele ei fara sa-i dea ocazia sa raspunda.
Bella se gandea doar la barbatul aflat atat de aproape de ea incat era nevoie sa se concentreze pentru a-si tine spatele la distanta de pieptul lui. Avea un miros proaspat, de citrice, amestecat cu un iz slab de tutun. Cine putea fi el? Si unde o ducea? Mai important, de ce-l lasa sa o faca, fara sa puna nicio intrebare?
Zguduita, isi aminti. O, Doamne! Chiar spusese ca numele lui de familie era Cullen? Tot ce avea nevoie era sa descopere daca acel barbat era vreo ruda indepartata a lui Emmet, sotul lui Rose.
Intorcandu-si fata pe jumatate, intreba:
-Numele tau de familie este Cullen?
In timp ce astepta raspunsul se ruga in tacere sa nu fi inteles gresit.
Dar Edward era adancit in propiile ganduri. Ganduri care incepusera atunci cand o inconjurase cu bratele ca sa apuce fraul si sa o tina linistita, pentru ca nervozitatea ei se putea transmite cu usurinta lui Raven.
Era adorabila, nicio indoiala, si dupa ce va fi imbracata in haine potrivite in locul pantalonilor barbateste pe care ii purta ca parte a farsei, probabil ca va fi uluitoare.
Cu parul despletit al fetei atat de aproape de fata sa, gandurile lui Edward se intunecara. Toate astea nu se puteau intampla intr-un moment mai nepotrivit decat acum, si cum Carlisle Cullen era la Briarfawn impreuna cu sotia lui, trebuia sa gaseasca o poveste plauzibila cand va aparea acasa calare alaturi de aceasta femeie. Carlisle, nasul sau, era un om de treaba si lui Edward ii placea compania lui, dar era condus de nevasta lui, Esme, o femeie adorabila, cu principii morale foarte solide care afirmau ca exemplul pozitiv era cel mai bun profesor.
Cum sa explice prezenta acestei Bella Swan... tocmai lor? Carlisle ar putea sa vada umorul situatiei, dar Esme? Nu prea curand...
Inca o data, sa-l ia naiba pe Jasper! Doar cu doua saptamani in urma cinasera la hotelul St. Charles, si discutia lor ii revenea acum in minte cu claritate. Atunci ii spusese lui Jasper despre intentia lui de a se insura cu Tanya si despre faptul ca avea nevoie de un supraveghetor temporar.
Jasper isi exprimase puternicul dezacord fata de alegerea pe care o facuse in privinta viitoarei lui sotii. Stiind ca verii nu mureau de dragoste reciproca, Edward incercase sa-i explice:
-Sunt constient de firea Tanyei. E incapatanata, meschina si rasfatata, dar doresc sa-mi intemeiez o familie, si Tanya s-a dovedit deja un excelent partener in pat. Desigur, nu-mi fac iluzii ca am fost primul, dar am de gand sa o tin foarte ocupata pana cand imi va purta copilul. Dupa aceea, va putea sa-si satisfaca orice capriciu. Gandeste-te, Jasper, vom deveni rude. Stiu ca nu tii la Tanya, dar stiu de asemenea ca vei face tot ce-ti va sta in putere ca sa te intelegi cu ea. Am ales deja. Oricum, copilul este cel pe care il vreau.
Jasper isi inchinase incet capul:
-Edward, am fost cei mai buni prieteni timp de multi ani si chiar daca jumatate din mamele din oras vor rasufla usurate iar cealalta va fi furioasa ca a pierdut de a pune mana pe banii familiei Cullen, nu pot fi de acord sa te insori cu Tanya. Dar daca esti decis si nu-ti pot schimba hotararea, am sa caut pe cineva care sa aiba grija de Briarfawn in timp ce vei face cea mai mare greseala a vietii tale in Virginia.
Mai tarziu in noaptea aceea se afla intr-un bordel infam din New Orleans, fiecare din ei cu bratul in jurul unei femei. Jasper privise razand spre Edward care statea in capul scarilor cu o roscata voluptoasa. Desi era putin beat in momentul acela, Edward isi aducea aminte cum Jasper mormaise la un moment-dat,, Ceea ce ai tu nevoie, Edward, este o femeie ca lumea care sa te supravegheze pe tine, nu pe oamenii tai. Lasa balta plecarea in Virginia si cauta mai aproape de casa."